Dupa cum v-am promis, in aceasta sectiune va voi povesti despre fratiorul meu, Luca.
Din nefericire, la maternitatea din Onesti, noi doi nu am stat impreuna decat o zi. Eu am ramas cu mami, iar pe el l-au trimis cu tati la spitalul Sfanta Maria din Iasi. Au ajuns la Iasi in seara zilei de 13 noiembrie 2008, iar dupa o serie de analize si investigatii, medicii l-au diagnosticat pe fratiorul meu cu atrezie de esofag tip IV Ladd. Mai exact, esofagul lui era intrerupt pe o anumita portiune. In aceeasi noapte, Luca a fost operat, insa aceasta operatie nu a tinut decat 10 zile dupa care au aparut complicatiile (tesutul esofagului s-a rupt, iar Luca a facut o infectie la plamani). In noaptea zilei de 23 spre 24 noiembrie 2008, medicii au spus ca nu mai au ce sa-i faca, ca acestea erau ultimele clipe pentru el. Pentru parintii nostri, a fost cu siguranta cel mai dureros moment din viata lor.
Luca a fost dus la sala de operatii pentru a vedea daca se mai poate face ceva. Dumnezeu a tinut cu fratiorul meu pentru ca medicii sa gaseasca solutia salvatoare pentru Luca-Ioan: i-au inchis capetele esofagului, scotandu-i partea superioara a esofagului in partea stanga a gatului pentru a iesi saliva (esofagostomie cervicala stanga), iar in stomacel i-au pus o sondita pentru a-l putea hrani (gastrostomie Stamm). Astfel Luca a reusit sa supravietuiasca cel putin deocamdata. Acum are 6 luni si e un copil vesel, istet care gangureste.
Chiar daca ne jucam impreuna, radem impreuna si dormim impreuna, necazul meu cel mai mare este ca eu niciodata nu pot sa stau la masa cu fratiorul meu. EI este hranit cu ajutorul seringii. Pentru mine, mami, tati si pentru toti cei din jurul lui este foarte greu sa-l vedem in situatia aceasta. Cu totii ne dorim ca Luca sa se faca bine intr-o zi si sa poata manca pe gurita.
Din nefericire, la maternitatea din Onesti, noi doi nu am stat impreuna decat o zi. Eu am ramas cu mami, iar pe el l-au trimis cu tati la spitalul Sfanta Maria din Iasi. Au ajuns la Iasi in seara zilei de 13 noiembrie 2008, iar dupa o serie de analize si investigatii, medicii l-au diagnosticat pe fratiorul meu cu atrezie de esofag tip IV Ladd. Mai exact, esofagul lui era intrerupt pe o anumita portiune. In aceeasi noapte, Luca a fost operat, insa aceasta operatie nu a tinut decat 10 zile dupa care au aparut complicatiile (tesutul esofagului s-a rupt, iar Luca a facut o infectie la plamani). In noaptea zilei de 23 spre 24 noiembrie 2008, medicii au spus ca nu mai au ce sa-i faca, ca acestea erau ultimele clipe pentru el. Pentru parintii nostri, a fost cu siguranta cel mai dureros moment din viata lor.
Luca a fost dus la sala de operatii pentru a vedea daca se mai poate face ceva. Dumnezeu a tinut cu fratiorul meu pentru ca medicii sa gaseasca solutia salvatoare pentru Luca-Ioan: i-au inchis capetele esofagului, scotandu-i partea superioara a esofagului in partea stanga a gatului pentru a iesi saliva (esofagostomie cervicala stanga), iar in stomacel i-au pus o sondita pentru a-l putea hrani (gastrostomie Stamm). Astfel Luca a reusit sa supravietuiasca cel putin deocamdata. Acum are 6 luni si e un copil vesel, istet care gangureste.
Chiar daca ne jucam impreuna, radem impreuna si dormim impreuna, necazul meu cel mai mare este ca eu niciodata nu pot sa stau la masa cu fratiorul meu. EI este hranit cu ajutorul seringii. Pentru mine, mami, tati si pentru toti cei din jurul lui este foarte greu sa-l vedem in situatia aceasta. Cu totii ne dorim ca Luca sa se faca bine intr-o zi si sa poata manca pe gurita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu